Minciuni toxice pe care și le spun femeile
Am deschis această carte scrisă de Amy Ahlers într-o seară în care eram obosită, cu gândurile împrăștiate. În plus aveam aceeași senzație ca de alte multe alte ori în atâția ani că „nu sunt suficient de bună”.
Obișnuiesc să țin mai multe cărți pe noptiera de lângă pat și să le deschid în funcție de dispoziția din ziua respectivă. Îmi amintesc că titlul mi-a atras atenția atunci când am comandat-o. Știu că am simțit imediat – Este o carte (și) despre mine, pentru mine. Același titlu m-a atras să o deschid și în seara cu pricina. Acum, după ce am citit-o aș spune că este o carte despre multe dintre noi. Știu că nu am ales-o întâmplător.
Este o carte care mi-a pus multe oglinzi în față. Vorbesc despre oglinzi calde, care m-au ajutat să mă privesc cu mai multă claritate și cu mai multă blândețe. Că de oglinzi reci și judecăți mi-a ajuns !
Este o carte de dezvoltare personală dar nu în sensul clasic. O văd mai mult că pe o conversație sinceră între femei, între suflete obosite și totuși atât de puternice.
Despre minciuni, adevăruri și cum învăț să fiu mai blândă cu mine însămi
De cate ori ți-ai spus?
„Nu sunt suficient de bună.”
„Trebuie să le fac pe toate singură.”
„Nu am voie să fiu obosită.”
„Nu am voie să cer ajutor.”
„Sigur X se descurca mai bine decât mine în aceasta situație!”
Mi-am spus aceste cuvinte și multe altele de atâtea ori. Uneori în gând. Alteori în tăcere. Alteori cu zâmbetul pe buze, în timp ce îmi făceam treaba, bifam liste, aveam grijă de casă, de oaspeți, de copii, de toată lumea. Dar nu și de mine.
Autoarea ne amintește de aceste „minciuni” toxice pe care ni le spunem în fiecare zi, fără să le mai contestăm. Minciuni care ne țin într-un cerc vicios de auto-critică, vinovăție și perfecționism. M-am regăsit în fiecare pagină. Știu că am ascultat zeci de ani doar de „Criticul Interior”.
Cincizeci și nouă de minciuni
În carte sunt exemplificate cincizeci și nouă de minciuni. Amy Ahlers aduce adevăruri pentru fiecare minciună în parte. Apoi te îndeamnă la provocări și propune afirmații pentru a susține noi convingeri.
Este important să iți spui adevărul, mai ales față de propria persoană. Adevărul că nu putem face totul. Că avem nevoie de pauză. Că merităm să fim văzute, auzite, susținute.
Cartea nu oferă rețete magice. De altfel, nici nu mai cred în rețete magice sau în « iată 3 pasi, 10 sfaturi sau 7 idei să iți faci viață mai frumoasa » Oferă un alt fel de a te privi. Un început de conversație cu tine însăți, fără judecată. Și o confirmare a faptului că este în regula să fim imperfecte în perfecțiunea noastră.
“Cea mai importanta relație din viață ta este relația cu TINE ÎNSĂȚI.”
Mi-aș fi dorit să citesc „Minciuni toxice pe care și le spun femeile” mai devreme. Nimic nu este întâmplător. Poate că daca o găseam acum câțiva ani nici nu o luam în seamă. Sunt recunoscătoare că am făcut-o acum, într-o etapă în care învăț să-mi ascult mai des sufletul. Ca femeie. Ca mamă. Ca gazdă. Ca om. Într-o etapa în care stiu că liniștea este atât de importantă.
O recomand din inimă tuturor femeilor care simt că poartă o greutate invizibilă în spate. Tuturor celor care aleargă mult și se opresc rar. Tuturor celor care au uitat, din prea multă grijă pentru ceilalți, să aibă grijă și de ele.
„Nu crede tot ce-ți trece prin cap.”
Nu sunt aici să fiu perfectă. Sunt aici să fiu întreagă. Sunt aici și este în regulă să am grijă întăi de mine, să fiu prima în lista mea de priorități. Este în regula să îmi pun masca întâi mie și apoi să am grijă de ceilalți. Dacă eu nu sunt bine, cum pot să fie cei din jurul meu? În special copiii și partenerul. Poate primul pas este, așa cum propune și Amy Ahlers să încetez să mă mai mint și să încep să mă ascult cu blândețe.
Poate că vindecarea începe exact așa: cu o carte, o respirație adâncă și o întrebare simplă: Ce minciună mi-am spus azi și cum pot să renunț la ea? Cum pot să ascult de superstarul meu interor?