Sindromul impostorului, ospitalitate și puterea de a primi aprecierea

de | iun. 1, 2025 | Povești din HoReCa

Sindromul impostorului, ospitalitate și puterea de a primi aprecierea

Zilele acestea l-am avut din nou oaspete pe un domn foarte drag mie, în vârstă de 80 de ani, care a venit la noi de peste 10 ori. Este o plăcere să îl am în preajmă, să mai schimbam păreri. De fiecare dată când ajunge la noi la Vila Transylvanian Inn vorbește la superlativ despre ceea ce facem noi la vilă. Ne laudă. Ne zâmbește. Ne transmite emoție sinceră.
Și de fiecare dată, inclusiv azi, primul meu gând a fost: „Spune toate acestea pentru că ne iubește, nu pentru că suntem chiar atât de buni.”

Ne vedeți mai frumoși decât suntem

I-am și transmis această reflecție: „Spuneți mereu așa pentru că ne iubiți. Ne vedeți mai frumoși decât suntem.”
Este un răspuns care apare des în mintea mea, mai ales atunci când cei care vin sau pleacă de la noi spun lucruri foarte frumoase despre noi. De ce? Pentru că acel „nu sunt suficient” se insinuează tăcut, aproape fără să-l observ. Nu duc lipsă de sindromul impostorului, acel sentiment că, în ciuda evidențelor, poate nu merit laudele sau recunoașterea. Mă compar cu alții, cu ce fac alții mai mari, mai buni, mai frumoși, mai cunoscuți în domeniul HoReCa. Și foarte rar rezultatul comparației dă cu plus. În majoritatea cazurilor văd cum alții fac mai bine.

Suntem mai frumoși pentru cei care ne iubesc

După atâția ani de refuzuri în a accepta că poate merităm laude, azi am reușit să observ reacția și să simt altfel. Azi mi-am dat un răspuns diferit în discuțiile din mintea mea. “Dacă ne iubește, poate chiar merităm iubirea aceea. Dacă ne laudă, poate chiar facem ceva bun și frumos.”
Așa cum este și în viața personală, suntem mai frumoși pentru cei care ne iubesc. Și poate că pentru aceia contăm cel mai mult.

Despre cum ne văd oaspeții

Aș zice că despre aceasta este ospitalitatea. Nu despre cum mă văd eu, ci despre cum ne văd oaspeții. Nu despre cum mă compar cu alții, ci despre cum îi facem pe ceilalți să se simtă.
Este, desigur, important să evaluez ce facem noi la vilă. Să fiu sinceră cu mine, să privesc în jur și să văd ce fac și ceilalți colegi, parteneri, competitori. Oricât de mult aș analiza, oricât de bine îmi cunosc standardele, adevărata măsură o dau oaspeții. Ei sunt cei care decid dacă facem lucrurile bine.
Nu eu, nu ceilalți jucători din piață.

Pentru cei pentru care suntem… chiar SUNTEM.

Oaspeții aleg, simt, știu ce își doresc și daca s-ar mai întoarce. Recomandarea și revenirea la noi sunt cele mai importante forme de recunoaștere.
Iar azi, în urma discuțiilor cu oaspetele meu drag mi-am reconfirmat un gând simplu dar pe care l-am învățat și acceptat cu mult efort și multe lecții:
Nu suntem pentru toată lumea. Dar pentru cei pentru care suntem… chiar SUNTEM.
Contăm pentru cei care ne iubesc. La fel și în familie.
Iar când cineva pleacă de la noi mai liniștit, mai fericit, mai încărcat de bine, înseamnă că este și meritul nostru.
Astăzi am primit laudele cu bucurie și cu inima deschisă. Și le mulțumesc celor care ne oferă acest dar!