Paștele românesc trăit de oaspeți englezi
Sărbătoarea Paștelui de anul acesta a venit cu o bucurie aparte la Vila Transylvanian Inn. Am avut oaspeți din Anglia. Aceasta mă duce cu gândul la faptul că acum 2 ani, tot de Sărbătorile Pascale, am avut un grup de chinezi. Este interesant să vezi cum se rapoteaza străinii la aceste sărbători.
Englezii, care au petrecut 3 zile în Transilvania, au fost curioși și dornici să cunoască România dincolo de peisaje și castele. Am stat mult la povesti iar ei au savurat vișinata noastră pe lângă mult așteptatele beri. Cum să nu le povestesc despre cum petrecem noi în această perioadă? Le-am amintit despre Postul Paștelui, cunoscut și ca Postul Mare, care este cel mai lung și mai aspru post din calendarul ortodox. Anul acesta a durat șapte săptămâni (40 de zile + Săptămâna Mare). Ultima săptămână, numită Săptămâna Patimilor, fiind cea mai intensă din punct de vedere spiritual și având o semnificație aparte în pregătirea pentru Înviere.
Paștele începe la biserică
Am stat împreună la masă și am povestit despre tradiții. Despre cum pentru noi Paștele începe la biserică, în noaptea Învierii, când mergem cu sufletul plin de lumină și speranță. Le-am vorbit despre Lumina pe care o luam la miezul nopții și despre liniștea aceea specială din jurul bisericii. Despre cum pot asculta slujba și din balconul vilei și cum se vor vedea multe luminițe pe străzi, precum licuricii, după miezul nopții. Exact aceasta este imaginea care se poate admira de la noi de pe terasă. Surprinde oamenii care pleacă în noapte de la biserica având lumânările aprinse după ce au luat Lumina.
Și uite așa am trezit curiozitatea în grupul nostru de englezi. Povestea i-a incantat și au decis să participe la slujba de Sâmbăta seara. I-am așteptat cu drag la întoarcere și pe ei și pe ceilalți oaspeți cazați care au decis să meargă la biserică.
Cozonac, vin roșu si ouă vopsite
După miezul nopții am ciocnit ouă vopsite, așa cum facem noi, românii, de generații. I-am învățat despre urarea: „Hristos a Înviat – Adevărat a Înviat!” Am discutat despre însemnătatea ei pentru noi. Ne-am bucurat de cozonac și vin roșu. Am glumit asociind cozonacul cu un panettone. Au fost discuții interesante și amănunțite despre desertul tradițional românesc cu nucă și cacao. Despre cum îl pregătim cu mult suflet și faptul că nu lipsește de pe mesele noastre de Sărbători. Am atins și ideea consumerismului pentru că acum cozonacul se coace și la scara industriala și este de vânzare în toate magazinele. Însă cel mai apreciat rămâne cel făcut în casa cu multă migală și multă dragoste, așa cum îl pregăteau bunicile noastre.
Le-a plăcut tare mult cozonacul nostru, mai ales că era proaspăt. Fusese scos din cuptor la prânz în ziua de Sâmbătă. Au cerut și rețeta. Ce n-aș da să văd niste englezi care frământă un aluat pentru cozonac atunci când se întorc la ei acasă!
Lumi diferite, culturi diferite
M-am bucurat ca un copil mic văzand uimirea lor sinceră în fața unui Paște trăit cu tradiții, cu simboluri, cu emoție. Pentru ei, acasă în Anglia, nu există o astfel de încărcătură. Mi-au spus că la ei este despre vânătoarea de oua de ciocolată și cam atât. În cel mai bun caz este despre un prânz petrecut în familie.
A fost o întâlnire de lumi diferite, de culturi diferite dar mai ales de inimi. Că gazdă, m-am simțit cu adevărat norocoasă să pot fi puntea între cultura noastră și ochii curioși ai unor oameni care nu vor uita prea curând Paștele petrecut în inima Transilvaniei.
România merită descoperită, merită trăită!
Este prima lor vizită în România și mi-au împărtășit cât de mult i-a surprins tot ce au trăit aici: ospitalitatea, peisajele, dar mai ales căldura umană. Au fost foarte încântați să vadă tara noastră cu alti ochi. Să descopere că avem atâtea lucruri de oferit. Să participe la o sărbătoare trăită cu atâta suflet și să afle despre obiceiurile noastre pascale. Lucruri simple, dar atât de valoroase după cum au apreciat chiar ei la plecare.
Pentru mine, aceasta înseamnă cu adevărat să fac turism în România: să le arăt oamenilor, în special turiștilor străini nu doar locurile, ci și inima acestui loc. Să îi învăț despre tradițiile noastre, despre gusturi, despre ritualuri, despre ceea ce ne face unici.
După șederea la Bran, grupul de englezi a plecat mai departe spre Delta Dunării. Ne-au mulțumit pentru ospitalitate și m-au asigurat că vor păstra cu ei acest Paște românesc. Pentru ei rămâne o amintire prețioasă, o întâlnire autentică cu România adevărată.
Sunt convinsă că și excursia în Delta îi vă surprinde în mod plăcut!
România merită descoperită, merită trăită!