CV la 50 de ani
Mă întreb câți s-ar mai uita astăzi pe CV-ul meu, văzând că am deja 50 de ani…
Am fost mulți ani în postura de a analiza CV-uri pe vremea când lucram în bancă. Recunosc că dacă aș fi văzut atunci un CV al cuiva de 50 de ani, probabil că l-aș fi pus deoparte. La 30 de ani cineva de 50 mi se părea că mai are puțin și iese la pensie.
Stiu cum suna aceasta însă așa gândeam. În plus, mintea de atunci îmi spunea că e posibil că la 50 de ani persoana care aplica să nu știe lucra prea bine cu calculatorul și poate să nu „dea bine” la public. Echipele mele au fost mereu pentru front office, pentru lucrul direct cu clienții. Cumva asumam că cei tineri au ma multă răbdare. Poate chiar și mai multă energie ceea ce era „un must” în vria de acum 20 de ani.
Alte vremuri
Așa gândeam atunci, acestea erau timpurile. Știu că în ziua de azi nu mai „ai voie” să gândești așa, cu atât mai puțin să admiți public acest lucru.
Vremurile s-au schimbat, la fel și mentalitățile. Și eu m-am schimbat mult în cei 20 de ani care au trecut.
Între timp am împlinit cei 50 de ani care acum 20 – 25 de ani mă catalogau că fiind „prea bătrână” pentru a aplica pentru o funcție în front office în bancă. Acum am „doar mai multa experiență” și mă bucur de fiecare zi care vine. Mă bucur de faptul că petrec mult timp în natură și nu într-un birou în capitală.
Azi nu mai gândesc că cineva e „prea bătrân” pentru a aplica sau că există un profil ideal bazat pe vârstă, gen sau experiență. Azi mă gândesc la a integra oameni diferiți, cu perspective și povești de viață unice, la a accepta că diversitatea aduce valoare. Ba chiar îmi doresc să întâlnesc oameni care au peste 40 de ani și vor de lucreze în HoReCa. Este un domeniu mult diferit de cel financiar bancar. În același timp sunt mandră să am în echipă și tineri sub 25 de ani.
Contează să VREI și să POȚI
Mă bucur că am ajuns într-un punct al vieții în care nu mai trebuie să trimit CV-uri. Recunosc, e o ușurare și sper să nu mai ajung vreodată în acea situație.
Experiența și poate chiar schimbarea domeniului de activitate m-au învățat ceva important: nu contează atât de mult să ai o diplomă sau experiență vastă. Contează să VREI și să POȚI.
Acum, când îmi caut oameni pentru echipă, mă gândesc la asta. Am învățat că oamenii care fac diferența nu sunt neapărat cei cu CV-uri perfecte, ci cei care știu să se adapteze, să colaboreze, să fie parte din echipă.
De multe ori, am întâlnit persoane fără experiență în HoReCa, dar care aveau o energie extraordinară. Aveau dorința de a învăța și puterea de a se integra. Și asta face toată diferența. Așa cum am întâlnit oameni cu CV impresionant care nu mai aveau “nevoie“ să fie învățați pentru că „le știau pe toate”. În plus nu voiau să mai învețe pe alții sustinand că „pe ei nu i-a învățat nimeni”.
Echipă cu suflet
La noi, la Vila Transylvanian Inn în Predeluț, Bran, am construit o echipă cu suflet, în care fiecare contribuie cu ce are mai bun. Nu există perfecțiune. Există pasiune, dorință de a face lucrurile bine și un spirit de colaborare pe care oaspetii noștri îl simt.
Îmi place să văd oameni care au inițiativă, care întreabă când nu știu, care se implică din toată inima, chiar dacă nu au toate răspunsurile. Învățăm împreună, iar atmosfera de la vilă e construită pe încredere, nu pe perfecțiune.
O echipă care se susține reciproc e mai valoroasă decât orice listă de competențe.