Există viață și după bancă
Am regăsit zilele trecute cartea de muncă. Băieții mei nu știau cum arată și la ce a folosit.
Documente din „altă viață”
Pentru cei mai tineri, „cartea de muncă” a fost documentul oficial care atesta activitatea profesională a unei persoane în România. În acest „caiet” erau înregistrate locurile de muncă, funcțiile deținute, vechimea în muncă și contribuțiile la asigurările sociale. Până în 2011, fiecare angajat avea o carte de muncă fizică, pe care angajatorul o completa cu date esențiale. Aceasta era o dovadă clară a experienței profesionale și un document necesar pentru calculul pensiei.
Astăzi, totul este gestionat online, iar angajații tineri poate nici nu au auzit de ea. Deși poate părea depășită în era online-ului, cartea de muncă și-a dovedit utilitatea la momentul respectiv, în vremurile de atunci. Sistemul avea un rol de stabilitate în relațiile de muncă: nu puteai pleca neanunțat la un alt loc de muncă, pentru că nicio firmă nu te angaja fără carte de muncă în original. Era o formă de garanție atât pentru angajator, cât și pentru angajat.
În zilele noastre, mobilitatea angajaților este mult mai mare, iar lipsa unei astfel de constrângeri face ca uneori plecările să fie mai spontane sau chiar neanunțate. Cartea de muncă rămâne un simbol al unui sistem mai birocratic, dar totodată un reper în evoluția relațiilor de muncă din România.
Începuturile mele
Îmi propusesem de ceva timp să o studiez după ce o perioada a fost uitată pe fundul unui sertar. Mi-am reconfirmat un detaliu pe care îl uit uneori pentru că au trecut 30 de ani de atunci. M-am angajat în anul 1995, cu jumătate de norma. Aunci când am decis să mă angajez nu mi-am pus în gând să lucrez cu normă întreagă pentru că eram studentă. Doar că ce să vezi? La nici 4 luni după angajare, am trecut déjà pe normă întreagă. Uitasem detaliile dar o spune cartea de muncă.
Ce știu eu să fac
Îmi amintesc în anii ce au trecut de discuțiile lungi cu colegele de bancă atunci când aflam că unii dintre noi au părăsit sistemul bancar. Probabil că era și un pic de invidie pentru că au avut curaj să facă acest pas. Stiu că la un anumit punct am realizat că banca nu mai era pentru mine și mă întrebam cum ar fi daca aș face și altceva. Nu mai rezonam cu valorile corporației, nu mă mai regăseam în ceea ce făceam zilnic. Cu toate acestea, mi-a fost teribil de frică să plec. Nu vedeam unde aș putea să mă duc. Îmi găseam tot felul de motive pentru a sta pe loc: salariu bun, copiii mici, aveam ceva experiență și era mai ușor la un eventual interviu pentru o poziție în altă bancă.
De fapt, cred că întrebarea care m-a măcinat și m-a ținut în loc a fost: „Ce știu eu să fac? Știu să fac altceva?”.
Mă gândeam că toate cunoștințele mele sunt legate de bancă: ACREDITIV, INCOTERMS, import, export, OP, numerar… Cine ar angaja pe cineva care a făcut doar bancă? Cui îi va folosi experiența mea?
Mi-a luat ceva timp să înțeleg că abilitățile mele nu se reduc la termenii pe care îi știu în domeniul în care am lucrat. Nu am luat deloc în calcul: organizarea, gestionarea echipelor, coordonarea pentru o vânzare activă, atenția la detalii, capacitatea de a învăța rapid, puterea de muncă, implicarea. Toate acestea sunt competențe care se transferă în orice alt domeniu.
Customer Care
Uitandu-mă în spate, cred că cel mai mare ATU pe care l-am câștigat începând să muncesc la vârsta de 20 de ani în BTR a fost CUSTOMER CARE = GRIJA FAȚĂ DE CLIENT.
NU am întâlnit o organizație mai orientată pe acest concept. Poate a contat și faptul că eram foarte tânără, că era nu foarte mult după Revoluție. Compar cu tot ce am experimentat după aceea în bănci.
După ce mi-am făcut curajul să schimb direcția, am descoperit că pot construi ceva nou, cu oameni noi, în jurul unei pasiuni care mă împlinește. Posibil că acest ATU cu care am plecat din BTR m-a ajutat mult în ceea ce am ales să fac. În HoReCa nu poți face nimic fără Customer Care. Iar timpul a dovedit că EXISTĂ VIAȚĂ ȘI DUPĂ BANCĂ! Pare că aveam mai multe abilități decât am crezut.
Uneori, schimbarea aduce exact ceea ce avem nevoie pentru a ne regăsi energia și bucuria de a munci. Puțin mai complicat până faci pasul.