Mi-a plăcut mult în bancă
Mult de tot! Până nu mi-a mai plăcut deloc. Chiar deloc!
Am trecut de la a munci peste 12 ore pe zi cu mare drag deși eram angajată cu jumătate de normă la a aștepta doar și doar ziua de salariu. De la a mă trezi cu mult chef de muncă și a fi prima la birou la a pleca prima la ora 6 pm…și daca se putea chiar mai devreme. Toate acestea într-un interval de 20 de ani. Mult? Puțin?
20 de ani de sistem bancar în care am schimbat câteva locuri de munca. Am trăit vremuri cu sacii / cutiile cu bani lăsați în casierie pe încredere de clienți pentru a fi numărați și depuși în cont. Am ajuns la plătit cu cardul peste tot, până și pentru o pâine și la limitarea plaților în numerar la sume ridicol de mici.
M-am întrebat des dacă a depins de mine faptul că la final de cariera bancară așteptam doar ziua de salariu. Dacă puteam să fac ceva mai mult pentru a pastra acel chef de munca și placere cu care am pornit la 20 de ani. Nu este despre victimizare. Sunt doar observații. Este mai simplu să le fac acum când am ieșit din sistem, când au trecut câțiva ani buni de când am tras ultima oară ușa după mine.
Departamentul de HR mai mult decât un administrator de procese
Mă tot gândesc zilele acestea cât de important este ca un departament de HR să fie mai mult decât un administrator de procese. Îl văd că pe un partener de drum, mai ales dacă vorbim de corporații cu sute / mii de angajați. Probabil că sunt multe încercări acolo unde sunt mulți oameni dar cu singuranta și multe oportunități. Să stai de vorbă cu oamenii. Să îi întrebi ce își doresc. Ce îi frământă. Ce visuri au. Să existe planuri reale de carieră. Dialog sincer. Apreciere autentică, nu doar la evaluările anuale. Și acelea multe impuse din centrală pentru că….”avem o curba Gauss”… și „nu toți oamenii pot fi buni într-o echipă” ….și cu singuranță „nu putem da bonus la toată lumea”…. și „nu putem mari atâtea salarii”.
O echipă mare îți oferă oportunități. Poți promova mai ușor oameni din interior atunci când ai nevoie. Poți face analize și pregăti angajați pentru funcții viitoare. Poți avea un nucleu de oameni instruiți să acopere locuri „descoperite” atunci oamenii intră în concediu. Nu este același lucru ca atunci când ai o echipă de 6 – 7 colegi pe care nu știi cum să îi învârți mai bine pentru a acoperi cate 3 roluri, pe cât posibil. Ce să mai zic și de perioada de concedii?
Idealista din mine
Sunt eu prea idealistă ? Posibil. Poate că acum se întâmplă mai bine în corporații. Poate ca nu am fost eu în corporațiile potrivite. Știu sigur că pe mine nu m-a întrebat nimeni în 20 de ani daca vreau să fac altceva. Dacă am calități sau competențe care poate mă recomandă pentru un alt job în aceeași bancă.
Când oamenii știu că sunt văzuți și ascultați, își pot atinge potențialul. Se implică, cresc, rămân.
M-am întrebat de multe ori ce aș fi făcut dacă nu intram în bancă. Ce aș face daca aș lua-o de la capăt. Acum știu că daca aș începe tot în bancă, aș ieși mai devreme din sistem. Probabil că maxim 10 ani am făcut cu drag ceea ce am făcut. Restul au fost din rutină, din frică și pentru un salariu bun. Ceea ce poate fi suficient pentru anumite persoane. Pare că nu a fost și pentru mine!