Părinții mei muncesc pământul în fiecare zi
La aproape 80 de ani tata a tuns și a stropit ieri pomii din gradină.
De când mă știu, părinții mei au avut o grădină în care au muncit. Au avut și pe vremea lui Ceaușescu deși atunci locuiam la bloc iar bucata de pământ pe care o lucrau era undeva destul de departe de casa noastră. Se dedicau florilor după ce terminau programul la stat, cum era în vremurile acelea. Aceasta a însemnat mereu grijă, trudă, răbdare, zile începute foarte devreme, bătături în palme și genunchi plecați printre rânduri de legume și multe lalele. Toate acestea după programul de la fabrică sau la sfârșitul săptămânii.
Îmi amintesc de miile de lalale și de răsadurile de roșii în prima grădina pe care au avut-o. Știu că era în curtea unei biserici. Sunt amintiri estompate din copilărie. Știu de mersul la piață pentru a vinde flori ceea ce nu mă încânta deloc. Cred că de fapt îmi era rușine că suntem acolo deși nu aș putea explica de ce. În final, vindeam ceva ce părinții mei munceau cu multă trudă.
Acum, la aproape 80 de ani
Părinții mei locuiesc acum la casă în afara Bucurestiului iar grădina lor este superbă. Atrage mereu priviri și declarații admirative. Și de multe ori îmi dau seama că sunt atâtea persoane care nu văd câtă muncă este în spate.
Mama se apropie de vârsta de 80 de ani… și tot lucrează pământul în fiecare zi, cu aceeași dăruire ca acum 40 de ani. Știu că nu o mai face din nevoia de recoltă ci din iubire pură pentru ritmul naturii și pentru ce înseamnă „a munci cu rost”.
Echipă
Ieri m-am uitat cu multă admirație la ambii părinți cum au muncit toată ziua în curte. Se organizează ca o echipă, își împart sarcini mai ales când este vorba de plantele, pomii și legumele lor. Mi-am confirmat din nou de unde vine și felul meu de a trăi și a munci, de unde am moștenit pasiunea pentru flori.
Pentru unii, Transylvanian Inn – Vilă în Predeluț, Bran e doar „o pensiune frumoasă cu vedere la Castelul Bran”. Pentru mine este parte importantă din viața mea. Este un loc magic care cere implicare zilnică, decizii, efort, pasiune, sacrificii și o cantitate mare de muncă invizibilă.
Tu ce muncești tu ce fapt?
Uneori zâmbesc când sunt întrebată: „Dar mai ai și alt business, nu? Ce muncești tu ce fapt?”
Poate întrebările nu sunt fix așa dar pe acolo. Ca și cum ce fac eu la vila e așa, un hobby…și ce mare lucru faci de fapt când ai o vilă cu 20 de camere?
Ei bine… nu, nu este un hobby deși mi-ar plăcea. Este un stil de viață. Un angajament pe termen lung față de oaspeții care ne calcă pragul și față de echipa mea. Este multă muncă desi pare că uneori nu se vede. Este o muncă ce vine cu mult sens pentru mine.
Magia lucrurilor făcute cu răbdare
Mă bucur nespus că grădina părinților mei e admirată. Mă bucur că vila e iubită de oaspeți și că primim aprecieri pentru ceea ce facem acolo. Cred în magia lucrurilor făcute cu răbdare. Iar dacă astăzi cineva se oprește să admire ceea ce am construit, atunci știu că a meritat fiecare pas. La fel ca în gradina părinților mei.
Pentru mine, frumusețea nu e doar un rezultat, ci o dovadă a faptului că atunci când pui suflet, răbdare și muncă, lucrurile înfloresc, la propriu și la figurat. Așa a fost copilăria mea, așa cum crescut, cu atâtea flori minunate îngrijite de părinții mei.
Frumosul este rareori întâmplător. E semnul că undeva, cineva a avut grijă, a visat și a muncit cu drag.