Dragostea poartă pantofii roșii – „A facut ea ceva…”, „De ce a stat?”
Acum 2 săptămâni am fost in București la Ateneul Român.
Două momente diferite, acelasi mesaj.
Două momente care m-au cutremurat și m-au inspirat în același timp.
Am pus o pereche de pantofi roșii pe trepte, în cadrul campaniei „Dragostea poartă pantofii roșii”, inițiată de Alessandra Stoicescu și susținută prin proiectul Shero. Un eveniment care atrage atenția de mulți ani asupra victimelor violenței domestice.
Vedem, auzim, nu mai rămânem în tăcere
Pantofii roșii sunt simbolul susținerii, un semn că vedem, că auzim și că nu mai rămânem în tăcere.
Seara am ascultat un dialog profund și emoționant mijlocit de Alessandra Stoicescu împreună cu Părintele Vasile Ioana. Au fost pe scena două femei curajoase care au spus poveștile lor, dincolo de statistică și (poate) dincolo de teama de a fi judecate. Părintele a simțit să împărtășească din experiența unei copilării nu tocmai fericite.
Am plâns. Mi-a fost greu de dus narativul. Nu vreau să mă gândesc la cum s-a trait „viața în sine” la acele momente.
Violența asupra femeilor
Refuz să accept realitatea mai ales că nu este prima oară când aud despre violența asupra femeilor. Am mai ascultat și în urbea mea poveștile unor doamne închise la Penitenciarul de Femei Targsor. Nici atunci nu am putut duce detaliile legate de monstruozitatile trăite din partea partenerilor de viață.
In România, violența domestică este deasupra cifrelor. Vorbim de frică, suferință și poate prea des pierdere. Autoritățile sunt des blamate pentru că uneori poate sunt nepăsătoare, alteori poate nu au pârghiile necesare.
„Bine că vine cu banii acasă!”
Și oricum….știm cu toții: „Lasă, mamă, că nu e așa de rău!, „Bine că vine cu banii acasă!”, ‚Tu l-ai ales, tu să te speli cu el pe cap!”. Și multe altele plus nelipsitele: „Bătaia e ruptă din rai” și „Vrei să ne știe vecinii?”. Oare câte femei stau în abuz numai să nu le știe părinții, vecinii….
Este important ca victimele să știe că există o șansă.
Că există pași care pot fi făcuți.
Că există oameni și organizații care le pot ajuta să plece și să se salveze.
Pentru că nu este deloc ușor să ieși dintr-o astfel de relație. Și, din păcate, statisticile arată că multe femei se întorc la agresor, nu pentru că „vor”, ci pentru că frica, dependența emoțională și lipsa sprijinului sunt copleșitoare.
Să fie cu legi
Știu că în această perioadă se lucrează și la inițiative legislative pentru introducerea în lege a noțiunii de femicid. Este un pas necesar pentru a recunoaște gravitatea extremă a acestor cazuri și pentru a aduce mai multă protecție victimelor.
Pantofii roșii au rămas acolo și după ce noi am plecat, târziu în noapte. Pentru mine este o promisiune că putem învăța să nu mai ignorăm durerile celor din jur.
Recunoscătoare
Am pornit spre casă cu inima încărcată și în același timp recunoscătoare pentru curajul celor care au vorbit.
Mă bucur că există astfel de inițiative. Le salut și le susțin din inimă pentru că ele aduc conștientizare și speranță.
Îmi doresc să contribui, oricât de mic, la schimbarea pe care o dorim în societatea noastră.
Dragostea poartă pantofii roșii – „A facut ea ceva…”, „De ce a stat?”