Mama are aproape 80 de ani
Îi va împlini în Noiembrie.
Dacă vremea este frumoasă, sigur o găsești în grădină. La fel și pe tata.
Ieri am petrecut câteva ore cu ei, privind florile, pomii și straturile de legume. Mi-am dat seama că de când mă știu pământul a făcut parte din viața lor.
Nu am locuit întotdeauna la casă și nu au avut mereu grădina pe care o au astăzi. Și totuși, cumva, au găsit chiar și atunci o bucată de pământ de care să aibă grijă și ceva de plantat, de îngrijit și de văzut crescând.
Au muncit mereu pământul
Au sădit, au udat, au mutat, au tăiat, au așteptat și au luat totul de la capăt, an după an.
Au făcut toate acestea cu mult înainte ca lumea să vorbească despre sustenabilitate, produse locale sau grădinărit ca stil de viață. Pentru ei, a fost întotdeauna ceva firesc, o bucurie și o parte din viața de zi cu zi
Nu îi vei vedea în fotografii, dar aproape fiecare floare, fiecare pom și fiecare colț al acestei grădini poartă amprenta lor.
Ikigai de Balotești
Există un concept japonez numit Ikigai, pe care mulți îl traduc prin „motivul pentru care te trezești dimineața”.
Nu sunt sigură că părinții mei au auzit vreodată acest termen dar sunt destul de sigură că îl trăiesc.
Când îi văd discutând despre un trandafir nou, despre cireșul care începe să rodească sau despre roșiile care merg mai bine anul acesta, am impresia că asist la ceva mult mai important decât o simplă pasiune.
Văd bucuria de a avea grijă de ceva și de a-l vedea crescând.
Și mă întreb dacă nu cumva aceasta este una dintre cele mai frumoase forme de bogăție pe care le putem avea în viață.
